copii si banii

Ati incercat vreodata sa vorbiti despre bani cu un copil? Eu am incercat cu fiica mea de 6 ani. Si ca un facut, aproape toate discutiile importante au loc in magazinul cu jucarii, in fata raftului cu papusi.

“Cat costa papusa asta?” zice fiica mea aratand o papusa imbracata sclipitor.

“120 de lei. Dar nu putem s-o luam deoarece nu ai atatia bani.”, zic eu incercand sa ma indepartez de raft. Inutil. Hotararea fiicei mele sa stea acolo este mai mare decat vointa mea de a pleca.

“Si cat inseamna 120 de lei?” vine a doua intrebare. Iar trainerul din mine incepe sa caute explicatii in lucruri, mancare etc. fara sa realizeze ca desi stie sa numere pana la o suta, fiica mea nu intelege semnificatia sumelor.

“Si de ce nu avem bani?” intreaba din nou responsabilizandu-ma parca pentru ca in pusculita ei nu sunt bani suficienti sa-si ia papusa. “Nu, nu avem. Tu nu ai in pusculita”, zic eu incercand din nou sa plec de langa raft.

“Nu-i nimic” zambeste fiica mea la mine, “mergem la perete si scoatem bani de acolo” si arata spre ATM.

Si atunci am realizat ca desi stiu o groaza de lucruri legate de finante, explicatiile mele s-au oprit in inocenta varstei sau in siretenia si hotararea micutilor de a scoate cadouri de la parintii lor.

Deci, cum ar trebui sa discute un parinte cu copilul său scolar despre bani?

In primul rand cu calm si deschidere. De multe ori conversatiile ne prind obositi, dupa munca, in magazin, in pragul unei scene de răsfat sau de frustrare.

Si ce ar trebui sa discute?

  1. Diferenta dintre “vreau” si “am nevoie”. De multe ori cand imi cere ceva, fiica mea imi spune “am nevoie de cutare lucru, nu ma pot descurca fara el!”. De aceea am avut cateva conversatii in care am incercat sa aflu de unde apare nevoia si sa exlic ca vreau nu inseamna neaparat ca am si nevoie. Am facut referile la jucarii noi cu care s-a jucat doar de cateva ori desi si pe acelea le-a vrut si a avut nevoie de ele. Nu am avut succes intotdeauna. Dar zi cu zi, pana la urma, conceptul va fi inteles.
  2. Economisirea si inregistrarea cheltuielilor. Fiica mea are banii ei castigati de Sarbatori, primiti cadou sau primiti ca si stimulent pentru diverse activitati facute corect. Anul trecut, de exemplu, banii de la Sarbatori i-a cheltuit pe diverse prostii si evident s-au terminat foarte repede, cam in primele doua saptamani din an. Anul acesta le tinem socoteala si incercam sa stimulam economisirea premiind abtinerea de la a-i cheltui pe lucruri pe care nu si le doreste cu adevarat. Rezultatul a fost ca inca are toti banii. Sa vedem cum va continua asta.
  3. Activitati versus posesii. Acesta este un punct dificil doarece copilul este social si are prieteni care isi incep intalnirile cu “sa vedeti ce am primit (mi-am luat, mi-au luat parintii mei, etc) si evident ca toti ceilalti isi doresc brusc acelasi lucru. Mai mult, acasa, discutia se muta in “am nevoie” si de a aceasta data este o nevoie reala generata de presiunea anturajului. De foarte multe ori sotia mea si cu mine a trebuit sa facem fata asaltului gadgeturilor, papusilor sau altor obiecte si am incurajat folosirea jucariilor existente in interactiune cu cele noi ale celorlalti. Am facut o  adevarata vanzare bazata pe beneficiile folosirii jucariei respective si avantajele  comparative ale acesteia in raport cu cele noi ale celorlalti. Pare hilar dar va rog sa ma credeti ca am avut nevoie de toata experienta noastra de vanzare.
  4. Constanța in atitudine. Copilul invata ceea ce vede la parinti. Daca bugetul casei va fi in ordine si caietul cu banii copilul va fi in ordine, aceste deprinderi vor fi invatate la o varsta frageda si vor deveni obisnuinta in momentul in care chiar va avea nevoie de ele.
  5. Si nu in ultimul rand dialogul continuu. Pe masura ce copilul creste, gradul sau de intelegere creste si implicarea in administrarea banilor poate fi cheia unei responsabilitati financiare cand va deveni adult.

Sunt discutii simple in esenta dar care necesita multa rabdare si putere de convingere. Tu cand o sa discuti cu copilul tau despre bani?


Leave a Reply